SFÂSI'A, sf'âsii, vb. I. Tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâsii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ Fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ◊ Expr. A sfâsia (sau, refl., a i se sfâsia) cuiva inima = a produce (sau a simţi) o mare durere. ♦ (Despre animale) A musca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colţii, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi. [Pr.: -si-a] - Lat. ◊exfasciare.
Sursă : DEX'98 (63374)  - dante

SFÂSI'A vb. 1. a ciopârţi, a sfârteca, (pop. si fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. si Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. si Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. (înv.) a (se) smăcina. (Îi ~ carnea de pe el.) 3. a sfârteca, (înv. si reg.) a murseca. (L-au ~ lupii.) 4. a sfârteca, (înv. si reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) 5. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) 6. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrenţui, (pop. si fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 7. a rupe, a spinteca, (înv.) a sparge. (Îsi ~ hainele si-si smulgea părul.) 8. a (se) zdrenţui, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. si Munt.) a (se) sofili. (Cearsaful s-a ~.)
Sursă : Sinonime (209519)  - siveco

sfâsi'a vb. (sil. -si-a), ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. sfâsii, 3 sg. si pl. sfâsie (sil. -si-e), 1 pl. sfâsi'em; ger. sfâsi'ind (sil. -si-ind)
Sursă : DOR (281863)  - siveco

A SFÂSI'A sfâsii tranz. 1) A rupe în bucăţi (cu mâinile, cu dinţii, cu colţii, cu ghearele etc.); a sfârtica. 2) fig. A supune unor suferinţe morale; a mâhni adânc; a îndurera. ◊ ~ cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufletească. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defăima. [Sil. -si-a] /<lat. exfasciare
Sursă : NODEX (353287)  - siveco